Cred în frumos. Mai ales în acea frumusețe pe care trebuie să o descoperi. Cu răbdare, cu pricepere. Am încercat să învăț de la oricine, orice. De la mâinile pricepute, de la privirile circumspecte, de la pasul șovăielnic. Am învățat de la copaci cum să îmi regenerez energiile, de la pescăruș am învățat să cobor pe pă¬mânt, chiar dacă îmi pierd din strălucire. Am învățat de la furnică să nu țin seama de imensitatea universului, de la firul de apă am învățat să îmi sap albia corectă. Am învățat de la prieten și de la dușman, de la sărac și de la cel avut, de la copil și de la bătrân. An de an, am pus în coșarca sufletului experiențe, oameni dragi, locuri, răspântii. În fiecare zi m-am pierdut pu¬țin și m-am îmbogățit înmiit. M-am picurat în suflete. Am gândit, am învățat, am observat, am fost bun, tranșant, poate egoist. Am încercat să nu fiu nedrept. Sunt zâmbet, lacrimă, sărut și patimă, sunt pastel și imn și epigramă.
Nu sunt perfect, nu sunt de pus în ramă. Dar sunt! Pentru mine și pentru cei ce iubesc orizonturile senine și nu se tem de ceruri plumbuite. Pentru cei ce pot vedea dincolo de mantiile cernite.