Sincronizarea am privit-o mereu printr-o prismă formată la ideea totalității, cu care Hegel a familiarizat multe generații, ca modernizare cuprinzătoare. Dintr-un anumit punct de vedere, teoria modernizării este și nucleul concepției și analizelor mele.
Din teoria modernizării am derivat cel puțin două consecințe metodologice: receptivitatea la ceea ce este cel mai recent nivel al dezvoltării și considerarea unui domeniu – cum este aici cel al universității – în ceea ce are specific, dar și în corelațiile sale cu restul societății. Am aplicat continuu aceste opțiuni metodologice.
Complexitatea, oportunitățile și debusolarea din lume sunt astăzi ca rareori în istoria modernă. Avem în față viitorul, cam tulbure, însă, dar care deja „provoacă” oamenii mai incisiv ca altădată.
Cum viitorul se construiește inevitabil din situația dată, în volumul de față lămuresc în bună măsură această situație pentru a pregăti decolajul spre viitor.Pe acesta caut, însă, să-l configurez prin texte reprezentative pentru concepția mea despre universitate.
Andrei Marga: Viitorul https://www.cotidianul.ro/andrei-marga-viitorul-universitatii/