Politica regională a Uniunii Europene (UE), îşi propune ca principal scop realizarea coeziunii economice şi sociale a tuturor statelor membre, politică de altfel susţinută prin instrumente structural-financiare. Proiectate şi realizate la nivelul unor structuri teritoriale administrative şi neadministrative (definite după Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice), aceste programe nu confirmă consecvenţă în aplicarea politicilor europene, la nivelul euroregiunilor.
Regiunea, stipulează autorul, ajunge la expresie instituţională specifică, ce se caracterizează prin aplicarea regimului general al colectivităţilor teritoriale. Ea formează o nouă categorie de colectivităţi teritoriale, care au aceeaşi natură juridică ca şi colectivităţile teritoriale existente, dar care se disting printr-o circumscripţie mai largă şi prin competenţele lor, prin care se urmăreşte dezvoltarea economică.
Economistul Dr. Iacob Altman vine cu precizarea că şi în practica economico-socială regiunea este privită adeseori ca o unitate administrativ-teritorială a unei ţări, având, pe de o parte, o determinare geografică (parte din teritoriul unei ţări, care se individualizează prin poziţia geografică, morfologia teritoriului, istorie, cultură, economie, dinamică socială etc.), iar pe de o altă parte, prezintă şi determinare administrativă, respectiv o sumă de competenţe instituţionale, care-i conferă o anumită autonomie, în raport cu autoritatea centrală, guvernamentală (naţională).
Disfuncţiile între educaţia environmentală şi conservarea, protecţia mediului se vor reflecta în exploatarea primară a resurselor locale şi prelucrare primară, venituri mici ale populaţiei, investiţii diminuate sau chiar absenţa investiţiilor în infrastructură, sănătate, învăţământ etc.
Competitivitatea regională şi matricele de cuantificare şi evaluare a acestei competitivităţi nu oferă soluţii general-valabile pentru regiunile româneşti delimitate arbitrar, iar concluzia studiului este aceea că modelarea oferă soluţii parţiale la problemele regionale, dar reprezintă un început, un model ce poate fi îmbunătăţit prin aportul coordonat al specialiştilor economişti, geografi, informaticieni, matematicieni, biologi etc.
Lucrarea se adresează deopotrivă specialiştilor, studenţilor, politicienilor, dar şi publicului larg, cu intenţia de a încuraja descentralizarea, inovaţia economică, ideea de afacere şi bunăstarea aproapelui nostru.
Prof.univ.dr. Ioan-Aurel IRIMUŞ