În modelul naţional al poporului român, satul românesc, aşa cum afirmă poetul Patriciu Ştirbu, „este o celulă vie, fermentul primordial, producător de comori spirituale”.
Lucrarea vine să fixeze în rândurile sale multiple informaţii, unele cunoscute altele uitate, dar şi unele încă necunoscute de localnici. Unele scrieri cu caracter istoric, studii monografice din comună pe o arie mai restrânsă au fost completate cu alte date inedite din satele comunei privind această abordare, mai ales că majoritatea lor au fost elaborate sub o optică impusă înainte de anul 1990, când orice afirmaţie scrisă cu greu ajungea sub tipar.
Istoria acestor locuri este bogată în evenimente din perioada domi-naţiei romane, a Evului Mediu şi din istoria contemporană apropiată zilelor noastre. Cu modestia necesară s-a făcut un amplu inventar de legături cu o mulţime de evenimente de-a lungul timpului de personalităţi, proprietari de pământ, intelectuali valoroşi din diferite domenii publice ale comunei. Localitatea Buciumi a fost o aşezare romană cu cetate antică de apărare străbătută de mai multe drumuri romane ce au legat capitala Porolissum de Napoca, Potaisa, Apulum etc.
În Evul Mediu a cunoscut o scurtă vreme stăpânirea dominaţiei Voievodatului lui Gelu până ce a fost învins de unguri.
Zona de la Munţii Meseşului şi până la Munţii Călimani a format comitatul Dăbâca de la 1164 şi până în anul 1854, iar Valea Agrijului a făcut parte din punct de vedere administrativ din acest comitat medieval.
Istoria comunei Buciumi este legată de o serie de evenimente precum invazia tătară, Răscoala de la Bobâlna, Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, Revoluţia de la 1848, Primul şi al Doilea Război Mondial, Dictatul de la Viena (1940), perioada comunistă 1945 – decembrie 1989, colectivizarea forţată precum şi alte evenimente până în prezent.