Istoria poeziei nu este decât istoria luptei între ce și cum, o istorie cu atât mai fericită cu cât rezultatul luptei este mai indecis, cu cât raportul de forțe este mai apropiat de egalitate. De la Facerea lumii poeții sunt împărțiți în două aripi, revendicându-se de la unul sau de la altul din cei doi termeni.
Persida Rugu face parte dintre poeții pentru care cum se cuprinde în ce, decurge din el, așa cum forma și culoarea fructului decurg din necesitatea aducerii pe lume a sâmburelui.
Poezia ei, născută între „somn” și „nesomn”, între „dor și rod”, între liniștea cea bună a „cuibului de lună” și neliniștea întrebării „unde este îngerul din om?”, se lasă turnată în cântece șoptite și tremură „ca un pui rănit în mâinile lui Dumnezeu”...
Ana Blandiana