O poveste deja știută: ,,Un filozof japonez se plimba cândva într-o pădure. Și, precum îi stă bine oricărui filozof, gândea. Tot mergând și gân-dind el, îi atrage atenția o creangă de copac lipsită de orice podoabă. Se oprește în fața ei și spune: «Vorbește-mi despre Dumnezeu!» Şi atunci creanga pe loc înflorește.”
Încredințat fiind că munca face parte din fibra mea sensibilă, din educaţia permanentă şi că trebuie să o fac oriunde m-aș afla, am decis să mă reîntorc în Țara Soarelui Răsare.
Sunt un om asemeni ție, cu defecte, dar și calități, care încearcă să comunice – uneori chiar reușesc, și mă felicit – alteori nu-mi iese deloc, dar merg mai departe.
Par a fi de-a pururea neliniștit și nemulțumit, trebuie să fac mereu câte ceva și, dacă se poate să fie diferit, este uluitor! Simt că trăiesc, că fac un lucru și că las ceva în urma mea.
Întotdeauna am considerat imitarea ca o sinucidere și îmi cunosc propriile limite ale poten-țialului. În viața aceasta scurtă pe care o parcurg pas cu pas norocul nu există... mi l-am gândit și construit singur, auf Schritt und Tritt... adică la fiecare pas.