Irimie Străuţ s-a născut la 28 ianuarie 1932, în comuna Feneş din judeţul Alba, dar şi-a petrecut copilăria în satul Străuţii de Jos din comuna hunedoreană Bulzeştii de Sus. La 16 ani, a debutat în publicistică chiar în revista Academiei Române cu un articol “Cum vorbim”, o analiză a “graiului arhaic, cu reminiscenţe dacice, vorbit şi acum, în satul strămoşilor mei”. Ca elev de liceu, a publicat proză în cotidianul “Tânărul miner”, condus de scriitorul Ion Băieşu, care i-a şi recomandat o carieră în “ale scrisului”. După liceu, a urmat, vreme de doi ani, cursurile renumitei Şcoli de Literatură din Bucureşti a Uniunii Scriitorilor, în promoţia cunoscută drept promoţia “Nicolae Labiş”. Autorul poeziei “Moartea Căprioarei” nu este însă singurul coleg de vază alături de care Irimie Străuţ a deprins tainele scriiturii: a învăţat în aceaşi serie cu Radu Cosaşu, Gheorghe Tomozei, Florin Mugur, Doina Sălăjan şi Horia Aramă, avându-i ca profesori pe Mihai Gafiţa, Eusebiu Camilar, Mihai Beniuc, Nina Cassian şi Tudor Vianu. Despre Nicolae Labiş, crede că este “copilul teribil al poeziei româneşti, născut sub semnul geniului”. La orice lansare de carte, copiii îl năpădesc în căutarea cărţilor, învăţătoarele îi folosesc poeziile şi proza ca material didactic, alţii îi postează scrierile pe Internet, iar micuţii îi recită versurile fără măcar să ştie că sunt semnate de el: “De câte ori mai scriu o carte/ Vă dăruiesc inima mea/ Şi zbor ca-n basm, cu voi, departe,/ Pe-un curcubeu cu vârf de stea”.