Dar „cuiul lui Pepelea”, oare,
Ce înțeles în sine are?
El este un pretext abil,
Bine mascat, în mod subtil,
Care-ți permite ne-ncetat
Să te amesteci, nechemat,
În treburile altuia
Până când lumea-n cap și-o ia…
Că vorba ceea: „Lasă-l, vere!”
„Eu l-aș lăsa, bre, cu plăcere,
Dar nu mă lasă el acum,
Să pot ca să îmi văd de drum!”