Sunt povestiri în versuri, sunt leac pentru cititori, leac pentru suflete. Sufletele pierdute şi găsite. Apoi, în grădina tatălui său din comuna Zau de Câmpie vorbesc, vorbesc mereu, ele trebuie doar ascultate. Dar tot mai puţini sunt aceia care ascultă vocea venită din adâncuri, vocea sufletelor.
În faţa calculatoarelor şi în lateral de ele nu pot fi ascultate voci ale sufletelor. Lumea înconjurătoare ne atrage spre părţi în care cotidianul exclude sentimentalismul, ocupă totul, taie vibraţia şi vocea sufletelor.
Dumitru Beldean apără prin poeziile sale valorile, caută să dea glas sufletelor, caută metafora alături de figuri de stil bine potrivite, precum şi destine. Adresările cele mai directe au ceva în ele încât pot să te desprindă de calculator, ai impresia că eşti vizat, uneori chiar chemat. Versuri fluente, simple, dar atât de sincere, în care regăsim lectura crezului poetic, dar şi exerciţiul iubirii adevărate.
Ing. Ioan Mureșan