Se spune că „Omul sfințește locul”. Acest adevăr – pe cât de simplu, pe atât de mare –, izvorât din tezaurul de perle ale înțelepciunii populare românești, cristalizată în proverbe, este ilustrat, zi de zi, de oamenii comunei Viișoara. Această afirmație este susținută de urmele cu care aceștia își marchează efemera trecere prin materialitatea lumii, urme perene menite a fi repere pentru cei care vin după ei – în eterna alternanță a vieții și a morții –, întrucât „E pietroasă și încovoiată calea dreptății, dar e sigură”.
Viișorenii au conștientizat acest adevăr și l-au urmat, iar concluzia – evidentă pentru oricine e dispus să viziteze comuna –, rezidă în faptul că Viișoara este o mostră de multiculturalism aplicat.
Dovadă a coexistenței interetnice sunt troițele, monumentele și busturile sale răspândite pe suprafața întregii așezări.
Indiferent de vremuri, acestea nu pot fi trecute cu vederea, pentru că, dacă vedem în măsura în care înțelegem, a vedea mai bine înseamnă a înțelege mai mult.
Ioan CIORCA