Cartea de faţă, pregătită să ia calea tiparului sub titlul Aripi de lut, pare, însă, a privilegia direcţia reflexivă a poeziei, orientată spre mici parabole, efigii ale cugetării, notaţii cu aer insolit-paradoxal.
„Multiplele noastre singurătăţi” reapar şi ele într-un loc, dar se meditează mai mult asupra lor decât sunt trecute în acea carnalitate, deloc sportivă, însă foarte vie din versurile mai... tinere.
Poetul ştie, cum zice la un început de poem, că „Orb e cuvântul fără de privire”, şi tocmai această conştiinţă pune în mişcare multe dintre noile sale texte. Nevoia de încarnare a „ideii” rămâne într-adevăr importantă şi se verifică şi în versurile reuşite din multe pagini, după cum relativa austeritate conceptuală a altora e salvată adesea graţie turnurii „manieriste” a desenului cugetării.
Ion Pop