Aceşti copii speciali, care se confruntă şi ei cu dorinţa de a şti, de a cunoaşte, de a-şi clarifica ceea ce-i preocupă, de a-şi rezolva problemele cu care se întâlnesc zilnic, simt şi nevoia de a-şi evidenţia personalitatea, trebuie să vadă în educatorii lor adevărate modele de conduită şi calităţi deosebite, să le inspire încredere şi speranţă.
Ca oricare copil, şi aceştia au înclinaţii spre visare, romantism şi poezie!
Interesul special, nativ, al acestor „copii speciali” spre muzică, cântec şi poezie, reprezintă o exteriorizare a sensibilităţii lor aparte şi un mod special de a-şi exprima gândurile, sentimentele, aspiraţiile şi de a-şi afirma personalitatea, nevoia de independenţă şi certitudine. În clasă aceşti copii sunt provocaţi să comunice celorlalţi din experienţa şi trăirile lor, să comunice între ei, să lege prietenii şi nu în ultimul rând să repovestească ce au reţinut din literatura pentru copii (de care au luat cunoştinţă la clasă, fiind citită de către învăţătoare, sau acasă, citită sau povestită de către părinţi sau prin intermediul dischetelor) pe baza întrebărilor puse de învăţător, şi apoi fără întrebări.